Acidul citric, sarea de lămîie, E 300 sînt obţinute pe cale chimică şi nu aduc sănătăţii niciun beneficiu
Nu orice aromă de lămîie şi nu orice gust acrişor înseamnă prezenţa citricelor.
Acidul citric se găseşte în mod natural în plante,
dar în industria alimentară este utilizat sub formă de aromatizant, acidifiant sau conservant.
Ingredient care nu e tocmai sănătos.
Uneori, acidul citric este confundat cu extraordinarul antioxidant numit acid ascorbic (vitamina C), cu efecte benefice asupra sănătăţii.
În fine, mai există şi sarea de lămîie (acid tartric) pe post de substitut pentru aroma şi gustul de citrice.
Trebuie să cunoaştem deosebirile dintre aceste substanţe şi să ne lămurim cît trebuie să consumăm din fiecare şi, mai ales, pe care să le evităm.
E 330, aditivul acidului citric
Acidul citric şi acidul ascorbic nu sînt unul şi acelaşi lucru, deşi amîndoi acizii se găsesc în mod natural în plante şi animale, ceea ce ne face să îi confundăm.
Acidul citric este „personajul negativ“, pentru efectele toxice asupra sănătăţii.
Pentru că acidul ascorbic îşi pierde proprietăţile prin prelucrare, industrial este adăugat acid citric sintetic în alimente, băuturi, medicamente.
Din punct de vedere chimic, diferenţa între cei doi acizi e un atom de oxigen în plus la acidul citric.
Acidul citric nu este esenţial pentru menţinerea funcţiei celulelor, aşa cum e acidul ascorbic.
Codex Alimentarius permite folosirea acidului citric ca regulator de aciditate, antioxidant, aromatizant şi agent de chelare, sub denumirea E 330.
Aditiv alimentar, E 330 potenţează efectul antioxidanţilor şi gelificanţilor şi contribuie la formarea emulsiilor.
Pentru uz industrial se obţine prin fermentarea melasei sau zahărului în prezenţa mucegaiului Aspergillus niger.
Se utilizează în produse pe bază de fructe, legume, lapte, uleiuri şi grăsimi neemulsionate şi emulsionate,
produse de panificaţie, patiserie, cofetărie, cît şi în produse destinate sugarilor şi copiilor mici sănătoşi.
De asemenea, E 330 e prezent şi în cartofi congelaţi şi vinuri.
Este adăugat în mai toate produsele care îşi pierd Vitamina C prin prelucrare (de exemplu, fulgii de cartofi).
Consumul scăzut de acid citric nu este dăunător.
În acelaşi timp, nu a fost stabilită o doză zilnică recomandată.
De aceea, e mai bine să-l consumăm cu moderaţie.
Lucru greu de făcut atîta timp cît nu prea citim etichetele, iar uneori, chiar dacă le citim, prezenţa acidului citric nu e menţionată.
Toxicitate dovedită
E330, utilizat ca amplificator de aromă şi conservant, are gust pătrunzător, de citrice.
Sporeşte aciditatea mediului microbian, împiedicînd supravieţuirea mucegaiurilor şi bacteriilor.
S-au constatat o serie de efecte negative asupra organismului,
fapt ce a condus la clasificarea aditivului E330 în categoria celor potenţial periculoase, dacă e ingerat în cantităţi mari.
Acidul citric irită sistemul digestiv, cauzînd reflux gastric şi deteriorări ale mucoasei stomacului.
Ochii, pielea şi organele respiratorii pot de asemenea suferi senzaţii de mîncărime sau iritare de la supraconsumul de acid citric.
Acidul citric, prezent în 85% din băuturile răcoritoare şi foarte folosit în multe reţete culinare, este o reală otravă pentru organism.
Reduce absorbţia de fructoză cu 30%, ceea ce duce la scăderea, de multe ori bruscă, a tensiunii arteriale în jurul orelor prînzului,
ameţeli, vertij, scăderea atenţiei, leşin.
Toate acestea pot fi cauza unor accidente vasculare cardiace sau cerebrale.
Lipsa fructozei conduce la o încetinire a fabricării de ARN (acid ribonucleic), important în toate funcţiile celulei.
Acidul citric încetineşte toate funcţiile organelor vitale, obligînd organismul să facă un efort suplimentar, ceea ce determină o îmbătrînire rapidă.
O scădere a concentraţiei fructozei din sînge poate duce la apariţia diabetului zaharat.
O mare parte din aminoacizii care intră în compoziţia proteinelor din carne, ouă şi lapte se absorb mai greu atunci cînd în stomac persistă acidul citric.
Efectele pot fi: perturbarea ficatului, scăderea capacităţii de memorizare, reducerea fertilităţii, mutaţii genetice ale embrionului.
Un consum mare de acid citric poate duce la eroziune dentară (apariţia cariilor), reacţii alergice,
interacţiuni cu anumite medicamente, probleme digestive (arsuri, dureri, senzaţie de vomă).
Sarea de lămîie nu conţine lămîie
Adesea, E 330 este confundat cu sarea de lămîie care este, de fapt, acidul tartric E 334.
În ciuda denumirii populare, sarea de lămîie nu este obţinută din citrice, ci din glucoză fermentată.
Pînă acum un secol, era extrasă exclusiv din sucul de lămîie, în prezent însă este făcută din acelaşi Aspergillus niger.
Aceasta metodă ciudată şi ieftină de obţinere fără mari cheltuieli a acidului citric a fost descoperită în 1917.
Aditiv alimentar din categoria regulatorilor de aciditate, E 334 se regăseşte natural în fructe, mai ales în mustul de struguri.
Forma utilizată în industria alimentară, dar şi în cea farmaceutică şi textilă (la vopsirea ţesăturilor), este cea cristalizată.
Obţinut pe cale chimică, acest E 334 se regăseşte în produsele din ciocolată şi cacao, gemuri, jeleuri, marmelade,
sucuri şi nectaruri din fructe sau concentrate de sucuri şi nectaruri, gumă de mestecat.
Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
Doza zilnică admisă pentru consumul uman este de pînă la 30 mg/kg corp.
Dozele mari şi repetate pot produce tulburări gastrointestinale, hiperaciditate, greaţă, vărsături, afecţiuni ale gurii, ale rinichilor,
tulburări respiratorii, convulsii, somnolenţă, dureri musculare.
Acidul tartric este toxic pentru sistemul muscular, putînd duce chiar la paralizie,
dar dozele utilizate în alimente, nepericuloase, nu pot produce astfel de efecte.
Acidul ascorbic, puternic antioxidant
Cu adevărat benefic organismului este acidul ascorbic, cunoscut sub denumirea de vitamina C.
Acesta este un antioxidant de excepţie ce contribuie activ la frînarea proceselor degenerative din organism.
Făcînd parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile în apă), vitamina C se elimină în cantităţi mari din organism.
Sensibilă la lumină, căldură şi vapori de apă, vitamina C este necesară în formarea colagenului,
o proteină ce dă tărie oaselor, cartilagiilor, muşchilor şi vaselor de sînge şi contribuie la buna menţinere a capilarelor, oaselor şi dinţilor.
Acidul ascorbic ajută la funcţionarea normală a sistemului imunitar,
inhibînd creşterea tumorilor şi asigurînd rezistenţa organismului împotriva infecţiilor.
Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale, previne uzura celulară, încetinind procesul de îmbătrînire,
e necesar în metabolismul calciului şi al altor minerale, previne apariţia astmului şi a alergiilor,
stimulează producţia de interferon, factor cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile.
Acidul ascorbic accelerează vindecarea rănilor, regenerarea ţesuturilor.
Scade colesterolul sangvin, protejează organismul de cancer distrugînd radicalii liberi şi creşte şi menţine randamentul fizic.
Vitamina C potenţează absorbţia fierului, previne transformarea nitraţilor
(din ţigări, fum, grăsimi, unele legume) în substanţe cancerigene.
Ajută la reglarea nivelului de zahăr din sînge.
Se recomandă în tratamentul preventiv al morţii subite la nou-născuţi.
Măreşte eficienţa medicamentelor folosite în tratamentul infecţiilor urinare.
Surse naturale de vitamina C
Majoritatea animalelor îşi sintetizează propria vitamină C,
dar oamenii, maimuţele şi cobaii trebuie să şi-o procure din alimente.
Carenţa de vitamină C apare cel mai des la vîrstnici, fumători şi alcoolici.
De aceea, aceste categorii au nevoie de un aport sporit de vitamina C naturală.
Doza zilnică recomandată de vitamina C este de 60 de mg.
Simptomele lipsei de vitamina C sînt:
oboseală, astenie, slăbiciune, stare de depresie, lipsa poftei de mîncare, dureri osoase moderate, ameţeli, piele uscată, edeme, gingivită, hemoragii.
Deficitul de vitamina C conduce la apariţia scorbutului (de aceea, acidul se numeşte ascorbic – fără scorbut),
boală caracterizată prin anemie, căderea dinţilor şi sîngerări sub piele.
Excesul de vitamina C (1.000-5.000 mg pe zi) se manifestă prin deranjamente stomacale, pietre la rinichi, afectarea sistemului imunitar, ameţeală şi greaţă.
Surse de vitamina C naturală se găsesc doar în fructe şi legume proaspete:
fructe (portocale, papaya, mere, căpşune, grepfruit, lămîi, pepeni, kiwi),
broccoli, ardei gras, roşii, mango, cartofi, varză, spanac, afine (fructe de pădure, în general), legume de culoare verde, conopidă, pătrunjel.
Copia sintetică a vitaminei C
Vitamina C poate fi obţinută şi în laborator: Vitamina C sintetică (E 300).
Eficientă în distrugerea bacteriilor din stomac, a paraziţilor şi ciupercilor, acest produs de sinteză chimică,
din păcate, nu poate face diferenţa între bacteriile sănătoase, benefice, şi cele nesănătoase.
Aşadar, atunci cînd credem că ne vom întări imunitatea consumînd vitamina C sintetică, de fapt, o vom distruge.
Vitamina C şi acidul ascorbic din farmacii nu sînt unul şi acelaşi lucru.
Acidul ascorbic nu este o vitamină completă, ci doar o parte din vitamina naturală.
Vitamina C înseamnă un complex care cuprinde: bioflavonoide, rutină (vitamina P), factorul K, factorul J, factorul P, tirozinaza, ascorbinogen şi acid ascorbic.
Toate sînt necesare pentru ca vitamina să fie corect absorbită în organism.
Din moment ce vitamina C sintetică e numai acid ascorbic,
atunci corpul va face rost de restul componentelor din propriile rezerve sau va elimina acest acid inutil prin urină.
Vitamina C apare în suplimentele alimentare ca aditiv alimentar cu numele E 300.
Se foloseşte ca antioxidant în industria berii, mărind timpul de depozitare a berii pe raft şi prevenind tulburarea ei.
E 300 este folosit drept conservant în industria cărnii pentru a-i păstra culoarea, ca agent de coacere în panificaţie,
dar şi pentru a inhiba decolorarea fructelor tăiate, a pulpei şi a sucurilor de fructe.
Soluţiile pentru developarea fotografiilor conţin şi ele acid ascorbic.
E-uri derivate din E-uri
E 300 este obţinut prin fermentarea glucozei cu ajutorul a două enzime de la două bacterii diferite, transferate la o singură bacterie, aşadar prin modificare genetică.
China produce 80% din cantitatea de E 300 la nivel mondial.
Fiind un component natural al alimentelor, acidul ascorbic are un rol de neînlocuit în buna desfăşurare a tuturor proceselor biochimice care au loc la nivelul organismului uman,
rol pe care, din păcate, aditivul E 300 nu îl poate îndeplini.
Datorită proprietăţilor antioxidante şi lipsei de toxicitate, aditivul E 300 se adaugă într-o gamă foarte variată de produse.
Nu este permis în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
Doza zilnică pentru consumul uman nu este limitată şi nu produce efecte secundare în cantităţile utilizate în alimente.
Pornind de la acidul ascorbic, s-au obţinut săruri, cum ar fi ascorbatul de sodiu (E 301), ascorbatul de calciu (E 302),
ascorbatul de potasiu (E 303 – nu este admis în România), esteri glicerici ai acidului ascorbic (ascorbyl palmitat şi ascorbyl stearat – E 304).
E 301 este un aditiv alimentar din categoria antioxidanţilor, avînd şi proprietăţi de stabilizare a culorii produselor.
Este sarea de sodiu a acidului ascorbic E 300, adăugîndu-se în lapte parţial sau total deshidratat, legume şi fructe refrigerate, congelate sau conservate,
produse de panificaţie şi paste făinoase, preparate din carne tocată proaspătă, bere, sucuri, nectaruri şi concentrate din fructe.
Doza zilnică pentru consumul uman nu este limitată şi nu produce efecte secundare în cantităţile utilizate în alimente.
E 302 este un aditiv alimentar din categoria antioxidanţilor, pe care-l găsim în aceleaşi produse ca E 301.
Citricele naturale, imposibil de imitat
• Dacă vrem gust de citrice, cea mai bună soluţie ar fi să mîncăm chiar citrice.
Aceste fructe aduc numai beneficii sănătăţii.
Conţin vitamine, antioxidanţi, apă, calciu, fosfor, minerale şi carbohidraţi.
Suplimentele de vitamina C nu au nimic în comun cu citricele.
Un studiu al medicilor americani (care?) a arătat că multivitaminele nu au niciun efect asupra persoanelor de peste 50 de ani care suferă de afecţiuni cardiace
şi care au nevoie de vitaminele zilnice pentru a le întări organismul.
De aceea, nutriţioniştii ne recomandă fructele prospete, consumate zilnic, pentru a ne asigura necesarul de vitamine zilnic, nu pastilele.
Citricele sînt utile şi în pierderea kilogramelor în plus.
Mai ales grepfruit-ul e eficient în curele de slăbire, deoarece dă senzaţia de saţietate.
Potrivit unor studii recente, persoanele supraponderale care au consumat timp de 12 săptămîni grepfrut,
neschimbînd nimic din obiceiurile alimentare zilnice, au slăbit de la două pînă la cinci kilograme.
Citricele sînt indicate şi pentru vigoare, dar şi diabeticilor, care au nevoie de fibre, vitamine, enzime şi alţi nutrienţi naturali prezenţi în aceste fructe.
Citricele fac minuni în prevenirea răcelilor şi gripei, ajută în constipaţie, scad tensiunea arterială,
iar în uz extern, ajută contra unghiilor sfărîmicioase, a excesului de sebum, degerături şi migrene.