↵ H O M E / Diverse ↓
C omunicat :
Pe perioada crizei economice guvernul român va asigura slujbe pentru șomeri.
Ele vor fi oficiate de preoți, episcopi și mitropoliți.
L imita băutului decent :
Bea pâna ți se pare frumoasă, dar încă să nu vrei să o ceri de nevastă...
M ama vine acasă într-o haină nouă de blană.
- Când ți-a cumpărat tăticu blana asta? - o întreabă fică-sa
- Dacă m-aș fi bazat pe taică-tu nu te-aș fi avut nici pe tine...
S oția își întreabă soțul:
- Cu câte femei te-ai culcat?
Soțul răspunde:
- Numai cu tine, draga mea. Cu celelalte am stat treaz până dimineața!
U n cetațean s-a dus la primarie, să-și declare veniturile.
- N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!
U n bărbat, devenit de puțin timp soț, o întreabă pe tânăra lui soție:
- Draga mea, ai mai fi acceptat să îmi fii soție și dacă tatăl meu nu mi-ar fi lăsat o avere așa de mare?
- Dragul meu, aș fi acceptat să iți fiu soție indiferent . . . cine ți-ar fi lăsat averea.
S oacra exclamă furioasă către ginerele ei:
dacă mai scoți un cuvânt plec acasă.
Ginerele: TAXI !!!"
- M- am săturat de mania asta a vitezei.
E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori!
se răstește soțul înfuriat la culme.
- Iubitule, te rog, mai dă-mi o șansă!
Î n spital este adus un tip cu o fractură craniană.
Infirmiera, completând fișa, îl întreabă:
- Căsătorit?
- Nu, accident.
Î ntr-o grădiniță din Canada, educatoarea le promite copiilor 2 $
dacă vor răspunde exact la întrebarea:
"Cine a fost persoana cea mai importantă din istoria omenirii?"
Se scoală Sean, irlandezul, și zice că St. Patrick.
- Greșit, următorul la rând!
Se scoală McQueen, scoțianul, și zice că St. Andrew.
- Greșit, următorul . . .
Se scoală David, evreul, și zice că Isus Cristos.
Educatoarea îi dă cei 2 $ pentru răspunsul exact, și-l întreabă:
- Totuși, cum se face că evreii îl recunosc pe Isus ca fiind cel mai important om din istorie?
Răspunsul micuțului evreu:
- Eu știu că de fapt cel mai tare din istoria umanității a fost Moise,
dar "business is business" !
PS :
Bancul a luat premiul întâi la festivalul internațional al bancurilor.
Motivația juriului :
A doua oară când un evreu îl vinde pe Isus.
C u cât folosești mai multe cuvinte din vocabularul limbii pe care o vorbești zilnic,
cu atât mai mult ai posibilitatea să-ți nuanțezi vorbirea
și să atingi nivele mai înalte de civilizație.
La inceputuri, homo sapiens folosea, probabil, doar cateva expresii guturale,
nu prea bine modulate și articulate.
Cuvintele pe care le folosea desemnau mâncarea, animalele și probabil frica.
În micile lor hoarde, în momentul în care întâmpinau dificultăți
în a spune ceva pentru care nu aveau cuvinte, probabil că urlau
și foloseau forța fizică sub influența unor descărcări hormonale incontrolabile.
În ultimă instantă, limbajul era înlocuit cu nebunia neputinței.
În cursul istoriei, popoarele cele mai influențate în vocabularul lor,
au fost cele cărora li se impunea cu forța limba cuceritorilor.
Dacă erai sub puterea turcilor trebuia să înveți și limba arabă,
pentru a te descurca cu autoritățile care erau la putere.
Dacă erai sub puterea ungurilor, copii tăi învățau obligatoriu, limba ungară la școală.
Sub influența limbi engleze, care a devenit o limbă foarte necesară datorită internetului,
românii adoptă cuvinte ca: "trend", "manager", "weekend", "OK", "brand-național"...
Ajungi să te simți inferior și să te rușinezi dacă nu cunoști limba engleză.
Ideea este că, nivelul tău de cunoaștere și elevare socială,
depinde de câte cuvinte folosești, deci și de câte limbi cunoști.
Am pornit subiectul datorită a două persoane,
pe care le apreciez.
O persoană mi-a atras atenția că folosesc regionalisme, arhaisme
și cuvinte rar folosite, încât contrariez oamenii.
De exemplu, o singură dată în viața mea am folosit cuvântul caporalism.
Bineânțeles că l-am folosit în sensul dorit de mine,
referindu-mă la un individ autoritar care-și impune voința fără drept de replică,
urlând pentru a-ți diminua liberul arbitru și voința.
Un astfel de individ este extrem de eficace chiar și în zilele noastre,
când forța fizică și manifestările antropoide sau mai diminuat.
Un alt stimul l-am avut când cealaltă persoană (Quebec 100%),
s-a arătat uimit de câte cuvinte avem noi românii pentru a ne referii la alcool.
Țuică, rachiu, pălincă, horincă, tărie, apă vie, poșircă, ...
Deci limba noastră are potențial și este păcat să se piardă,
strivită fiind de alte limbi.
Așa că, de ce să nu folosesc toate cuvintele care aparțin acestei limbi,
chiar dacă, astfel, apar pretențios în ochii majorității lăpușnene.
Am observat că, cu cât oamenii sunt mai limitați
și cu un nivel de cunoaștere mai scăzut,
cu atât vorbesc mai nearticulat, nemodulat
și sunt foarte deranjați în contact cu cineva care folosește un limbaj bogat,
închipuindu-și că au dea face cu cineva care care "se dă mare",
iar pe de altă parte superioritatea (fizică sau intelectuală)
induce frica ancestrală de care pomeneam înainte.
D acă te uiți în biblioteca cuiva, poți număra în jur de 100 de cărți.
Întinzi mâna și iei o carte la întâmplare.
Cartea aceea a fost scrisă de un om.
Respectivul autor a stat pe fund și și-a stors creierul pentru a înșira multe cuvinte.
Sunt în prezența a 100 de cărți. Sunt deci în prezența creațiilor a 100 de oameni.
Să ne lărgim orizontul și să intrăm într-o bibliotecă publică unde sunt mii sau poate zeci de mii de cărți.
O armată de oameni care și-au concretizat gândurile în scris în loc să le ducă cu ei în mormânt.
Nu m-am informat, dar cred că putem vorbi de existența a sute de milioane de cărți.
Câte dintre ele sunt "spălătură de creer" sau pierdere de timp ?
Dar au totuși o calitate: "Există".
Tu cel care nu ai scris o carte, exiști ?
Cum vorbim despre cineva care a murit? Zicem că a fost fost un tip de treabă.
Adică a fost cinstit, și-a crescut copii,
a avut grijă de bătrânii lui până la sfârșit
și a muncit până când n-a mai putut.
Copii și nepoții lui își vor aduce aminte de cel mort după cum arăta, ce spunea și ce făcea.
Era cu fața zbârcită, cocoșat, se mișca greoi, vorbea cu o voce gâjâită și mai scăpa și câte un pârţ din neatentie.
Nu m-aș culca pe patul sau așternuturile mortului
și nu m-aș imbrăca cu prea mare plăcere cu hainele care au rămas după el.
Deșii, se vede și se stie că a fost o persoană extrem de curată.
Există obiceiul de a da de pomană acele lucruri.
Am expus acest fapt gândindu-mă la ceea ce rămâne după tine, după ce ai incheiat socotelile cu lumea asta.
Rămân câteva amintiri care se estompează cu timpul.
Dar dacă cel care a murit a scris o carte, a pictat un tablou sau a construit un pod peste un fluviu,
ne referim la acestea, atunci când pomenim despre cel care a murit, chiar dacă nu a fost celebru.
Chiar dacă nu a scris un "best seller", urmașii lui se vor mândri din când în când,
fațâ de prietenii lor, cu cartea scrisâ de mama sau bunicul.
Este o chestie plăcută să poți spune "uite tabloul acesta a fost pictat de străbunica".
Eu, un oarecare neofit, privesc tabloul,
constat în sinea mea că acel tablou a fost pictat de cineva care habar n-avea de legile perspectivei în pictură
și spun cu voce tare: "Vai, da ce fain este tabloul acesta! Străbunica ta avea talent!".
Acum stau și mă gandesc la cum aș putea să o pomenesc pe străbunică-mea într-o discuție cu prietenii,
când eu știu despre ea doar că a fost o femeie de treabă, casnică
și a avut două progenituri care la rândul lor nu au nimic excepțional.
De altfel copii mei habar n-au că eu am avut o străbunică,
pentru simplul fapt că habar n-am ce as putea să le spun despre străstrăbunica lor.
ZERO. S-a perpetuat specia și cam atât.
De ce să stau pe fund și să scriu când, dacă stau să mă gandesc, nu am nimic interesant de spus.
Doar "metro, boulot, dodo!".
Mai bine îmi deschid o bere și mă uit la un film.
Și cine știe, poate că după aceea o pot convinge pe nevastă-mea să facem sex,
mai târziu, după ce termină de spălat rufele.
Și mâine o luăm de la capăt..., toată chestia este să am grijă să mă trezesc la timp să nu întârziu mâine la job.
Și să nu uit că cel târziu poimâine trebuie să plătesc factura aia la electricitate.
Chiar așa! Păi ce, eu am timp de prostii dintr-astea? Să mă pun să scriu o carte?
Păi dacă mă vede nevastă-mea, o să creadă sau că m-am tâmpit sau că îi scriu la vreo fufă.
Atâta ar mai lipsi să îi mai spună despre asta lui Maritzi (prietena ei),
că or să se uite toți la mine ca la un ciudat.
Păi o să mai pot ieși la pescuit cu amicul Costy fără să mă ia în bășcălie?
Doamne ferește să afle sefu, că-mi va comenta:
"Domnu intelectual nu poate să facă o treabă corect, pentru că este prea preocupat cu scrisu!".
Stai în banca ta, dacă nu vrei să fi arătat cu degetul.
Când eram tânăr îmi plăcea să citesc literatură SF.
Acum, când i-au o carte SF în mână, parcă-l văd pe autor, un individ chel cu o burtă imensă
care are pe masa din fața lui un cuțit care reprezintă nava spațială
și care urmează să aterizeze pe planeta monștrilor care este reprezentată de scrumieră.
Problema este că între navă și planetă sunt foarte multe firimituri de pâine (bombe sub formă de asteroizi)
care reprezintă un real pericol pentru scutul de raze al navei
care este din nefericire doar la 13,57 % din capacitatea sa.
Mă apucă amocul când mă gandesc că nu aveam pe nimeni în jurul meu care să-mi îndrume lecturile.
Ce perdere de timp?!
Mai târziu când am mai evoluat am citit și din "monștrii sacri" ai scrierilor consacrate
ca de exemplu Fyodor Mikhailovich Dostoevsky, Lev Nikolaïevitch Tolstoï,
DumneZeu (a produs biblia, cartea sfântă evreiască a popilor ortodocși și a tuturor avramiștilor),
Alah (cel care a dictat coranul, cartea sfântă a multor jihadisti).
Mi-am băgat nasul chiar și în "Critica rațiunii practice" a lui Immanuel Kant.
Ceva Georg Wilhelm Friedrich Hegel. PNL (Programare Neuro Lingvistică).
Am avut întotdeauna o înclinație către cărțile "grele".
M-am delectat deasemenea cu Paulo Coelho ("Adulter", "Alchimistul").
În final îmi pun intrebarea:
dacă amestec toate citirile astea pe care le-am parcurs de-a lungul unei vieți statice,
as putea să scot ceva nou, ceva original?
Mă tem că nu. Este dezamăgitor să recunosc că am fost doar un consumator.
Acum îmi pun întrebarea, ce reprezintă Facebook-ul pentru mine?
O posibilitate de a interacționa cu oameni mai mult sau mai puțini cunoscuți,
sau încă o formă de a pierde vremea.
Până la urmă ce vreau?
Dacă este să merg pe ideea asta, la ce mi-a folosit să citesc despre baroni, conți și prințese.
Ăstia și-au mâncat mălaiul și și-au trăit traiul la vremea lor (categorie: spălătură de creier).
Cărțile filozofice: grețoase și greoaie.
Cărți polițiste? Pe astea le pun pe același plan cu jocurile de țaca țaca pe calculator,
sau filmele în care se împușcă unii pe alții (categorie: spălătură de creier)
Pe facebook am văzut cum unii români își afișează ura lor împotriva maghiarilor cu bancuri și poze.
Sau își afișează frustrările lor sexuale punând bancuri porcoase sau poze cu sex
(nu prea porno că sare muierea la ceartă).
Și toate astea, respectivii indivizi le afişează,
copiind de ici și de colo de pe internet
punându-le pe pagina lor de facebook plini de mândrie.
Este ca un titlu de proprietate pagina asta de facebook, unde poți să faci tot ceea ce vrei.
Cea mai onorabilă activitate pe facebook este afișarea pozelor cu familia și comentariile de rigoare:
"Ie frumos foc bebelușul tău tu Florico, seamănă cu tacsu!".
Alții încearcă să te îndoctrineze religios.
Astora le spun că munca de prozelitism este o lipsă de respect.
Atâtea biserici noi sau construit în Făgăraș, dar nici o școală nouă.
Iar școlile care există acolo de când mă știu, sunt într-o stare deplorabilă.
Cineva are interes să-i tâmpească pe oameni în loc de a-i stimula să progreseze.
Jucăm cartea speranței divine, în loc de a impulsiona progresul.
Religia este statică și neevolutivă/involutivă. Nu aduce nimic nou. Este o frână permanentă în calea progresului.
Aceleași povestioare infantile despre triburi evreiești,
pe care suntem obligați să le ascultâm repetitiv și obsedant.
Când vor ajunge unii să înțeleagă că epoca de piatră nu a fost decât o etapă în istoria umanității.
Aduceți ceva nou și original, și nu mai întrețineți somnul minți care naște monștri.
Am spus mai înainte că am răsfoit și prin biblie.
O astfel de lectură induce o stare de prostație și "atrofie cerebrală cortico-subcorticală".
Nu-mi spun nimic povestioarele lui Isaac și Rachela.
O mulțime de nume ciudate și imposibil de reținut.
Biblia este plină de amenințări și crime, care îți induc o stare psihotică, maladivă.
Probleme mari în societate, războaie și necazuri, asta aduce religia.
Musulmanul și creștinul, pentru că nu au acelasi domnZeu,
sunt destinati să se dușmănească de-a pururi.
Cine este diferit (xenofobie), este periculos, deci trebuie sau schimbat, sau exterminat.
Unii oameni au nevoie de sprijin psihic. Pentru ei religia este cea mai ieftină formă de ajutor psihiatric.
În general religiile sunt o formă de politică. „Divide et impera” (dezbină și stăpânește)
Fanatismul și prozelitismul religios sunt mai periculoase decât orice armă.
Ă ă Â â Î î Ș ș Ț ț
T he difference between a "float charger"(or battery tender) and "trickle charger" is that
a "float charger" will only turn on and charge your battery when it has self-discharged below a certain level,
whereas a "trickle charger" continuously emits a small current of electricity regardless of the charge level
or even if it's full.
...
A trickle charger will never stop sending a battery a low emission of electrical current.
Even though the battery is 100%, the trickle charger will continue to try to pack more energy into it.
If you had a lithium-ion battery (like on a cell phone), this wouldn’t be a problem.
However, if you’re dealing with a lead-acid battery (sealed, or otherwise)
like in your car, motorcycle, golf-cart, lawnmower, boat, or battery bank,
you’re at very high risk of damaging your batteries in the long-term
if you leave them hooked up to a trickle charger.
Trickle chargers that are on the cheap end of the spectrum
can even destroy batteries overnight if left connected.
...
A float charger is significantly different from a trickle charger in that it will top off a battery at 100%,
cease further charging and remain on standby.
As the battery naturally loses charge over time,
the float charger will once again resume its charging to top the battery off and then switch to standby mode.
Due to this, batteries can be left hooked-up to a float charger for an indefinite period of time.
... ... ...
When searching for a float charger, there are certainly very task-specific float chargers
that only have a low amp rating and are designed specifically to supply a small current.
These chargers would be ideal for low to moderate daily use of a battery and nightly recharges.
There are, however, plenty of chargers on the market
that have all of the benefits of a full and robust battery charger with plenty of amps,
but then ramp down the amps when the battery nears its maximum charge level.
The distinction that needs to be made is that there are actual task-specific float chargers,
but then there are battery chargers that have three distinct phases with the final one being a float mode.
Phases of a modern three-stage smart charger:
1.) Bulk (charge the battery from 0-80%)
2.) Absorption (charge from 80-95%)
3.) Float mode (95-100%)
I prefer to have an actual battery charger with a higher upfront amperage
that can bring back a nearly dead battery in a decent amount of time
but that is intelligent enough to switch to a lower amperage float mode
and only top off my battery when it needs it.
If you’re looking for a fantastic battery charger and maintainer (with float mode, NOT trickle)
that will keep your batteries constantly in prime condition and healthy without fear of overcharging,
I recommend this charger from Amazon:
"Battery Tender (022-0186G-DL-WH) 12V 5 Amp Battery Charger, $63.50"
amazon.com/Battery-Tender-022-0186G-DL-WH-12V-Charger
that I have been using for over 4 years without a single hiccup.
It is a perfect “set it and forget it” charger that is perfect for something like car batteries
(for overnight charging or long-term maintaining) and up to a small battery bank.
homebatterybank.com/float-charger-battery-tender-vs-trickle-charger/
======================================================================
Is it better to charge a battery at 2 amps or 10 amps?
A basic charger usually charges at around 2 amps -
and so needs 24 hours to deliver the 48 amps needed to fully charge a flat, 48 amp hour battery.
But there is a wide range of chargers with different charge rates on the market - from 2 to 10 amps.
The higher the charge output, the faster a flat battery is recharged.
howacarworks.com/electrical-systems/using-a-car-battery-charger
=============================================
L 'ataraxie signifiant «absence de troubles» désigne la tranquillité et la paix de l’âme
résultant de la modération et de l’harmonie de l'existence.
L’ataraxie devient ensuite le principe du bonheur (eudaimonia)
dans le stoïcisme, l'épicurisme et le scepticisme.
Elle provient d’un état de profonde quiétude,
découlant de l'absence de tout trouble ou douleur.
L'état d'ataraxie est définissable par l'absence de trouble,
mais n'est pas uniquement une affaire mentale.
Nous ne pouvons que souligner l'importance des exercices corporels dans ces doctrines
afin de mieux faire apparaître la relation complexe entre le corps et l'esprit.
L'ataraxie est en effet liée, d'une façon non nécessaire, à l'aponie,
ou absence de troubles corporels.
Selon Épicure, ces deux états liés mènent à l'euthymie.
Elle ne doit pas être confondue avec l'apathie ni l'anhédonie.
............................
L'aponie,
est l'absence totale de troubles du corps.
Elle est associée à l'ataraxie chez le sujet qui atteint l'état de bonheur.
L'ataraxie correspond à l'absence de troubles de l'âme.
L’anhédonie
est un symptôme médical retrouvé dans certaines maladies psychiatriques
et parfois chez le sujet exempt de trouble.
Il caractérise l'incapacité d'un sujet à ressentir des émotions positives
lors de situations de vie pourtant considérées antérieurement comme plaisantes.
Cette incapacité est fréquemment associée à un sentiment de désintérêt diffus.
L'anhédonie, perte de la capacité à ressentir des émotions positives,
est fréquemment observée au cours de la dépression et de la schizophrénie.
L’apathie,
synonyme d’impassible, est un état d'indifférence à l'émotion, la motivation ou la passion.
Un individu apathique manque d'intérêt émotionnel, social, spirituel, philosophique,
parfois accompagné de phénomènes physiques.
L’individu apathique peut également se montrer insensible vis-à-vis d'autrui.
L'équanimité,
l'égalité d'âme, d'humeur, est une disposition affective de détachement et de sérénité
à l'égard de toute sensation ou évocation, agréable ou désagréable.
E ram într-un magazin pentru legume și fructe.
Aveam o pungă de plastic transparent trasă pe mână
și țineam în mână o varză roșie.
Foarte aproape de mine o femeie mă întreabă
dacă am vreun motiv pentru a folosi punga de plastic astfel.
Am răspuns că procedez așa din reflex,
după care am întors capul să văd cine întreabă.
Ca orice bărbat care se respectă,
primul lucru pe care l-am văzut a fost o pereche de sâni enormi,
foarte evident expuși privirilor.
Sâni de 70 de ani fără riduri, fără pete și cu o piele perfect albă.
A doua imagine a fost părul blond natural lung de un metru.
Următoarea secvență a fost imbrăcămintea albă, extravagantă, în stilul anilor '70.
După o astfel de analiză rapidă, dar profundă,
eu, ca orice bărbat care-și cumpără singur zarzavaturile
și care-și face patul zilnic ca pe un act eroic,
m-am regăsit blocat și fără grai.
Instantaneu mi-am adus aminte că barba mea este cea care își face efectul,
și mai puțin chestia cu punga trasă pe mână.
Am o complexă cunoaștere despre ceea ce este o "femeie cougar",
dar ca deobicei realitatea este mai șocantă decât imaginația.
Adică trăiam cu impresia că o femeie cougar,
este o femeie de peste 40 de ani, care mănâncă pe pită bărbați mai tineri.
Dar niciodată nu mi-am pus intrebarea despre
care ar fi limita superioară a vârstei acestor femei.
Prezența acestei venerabile doamne era viguroasă și puternică,
și în nici un caz conformă standardelor vârstei înaintate.
În următoarea secundă a acestei revelații,
eram în poziția lui Enkidu lângă Shamhat, (curtezana trimisă de Gilgamesh),
după care am revenit brusc la realitate,
aducându-mi aminte că eu sunt genul de om care-și face consecvent patul în fiecare dimineață
și prin urmare nu am nevoie de complicații.
Despre ce vorbesc?
Despre o femeie și un bărbat, sau despre un moș și o babă?